Imaginează-ți că ai avea 3 mâini

Imaginează-ți că ai crede că, de fapt, ar trebui să ai 3 mâini. Că viața ta ar fi mult mai bună, că ai fi cu adevărat împlinit dacă ai avea 3 mâini.

Evident, tu te-ai născut “doar” cu 2 mâini.

Cauți soluții și afli că unii spun că dacă muncești foarte mult și ai foarte mulți bani, ai reuși să ai 3 mâini și totul ar fi foarte bine.

Zis și făcut. Te pui pe treabă și după ani de zile de muncă și sacrificiu, te trezești că ai tot 2 mâini.

Dezamăgit nevoie mare, concluzionezi că ceva e în neregulă cu tine. Dacă ai noroc, concluzionezi că ceva e în neregulă cu metoda folosită.

Așa că te pui iar pe căutat și dai peste alți oameni care zic, de fapt, că soluția stă în dezvoltarea personală. Te apuci și citești tot ce găsești în domeniu, nu mai faci curat și nu mai faci naveta fără podcast-uri motivaționale în ureche, rupi toate seminariile, cursurile și taberele. Parcă puțin te simți mai bine, dar mâinile — nenorocitele de mâini, tot două sunt.

Din nou, dezamăgire. Nu înțelegi de ce tot dai greș.

Apoi încerci cu sportul. Apoi cu petrecerile. Apoi crezi că soluția e partenerul ideal. Apoi religia. Meditația. Alcoolul. Droguri. Petreceri. Retreaturi. Scufundări în apă rece ca gheața. Fastingul. Experiențele extreme.

Nimic nu funcționează. Nimic nu te ajută în planul tău de a avea 3 mâini, până când, intr-o zi, cineva îți spune că, de fapt, nimeni nu are 3 mâini, orice ar zice si oricât s-ar preface. Că, de fapt, viața înseamnă să ai două mâini si tot ce ai tu de făcut e să accepți asta și să construiești experiențe de bine și de fericire din când în când.

Ei bine, așa mi se pare că facem noi cu fericirea.

Am mușcat momeala și am început să credem că viața ar trebui să fie doar cu fericire. Că tristețea, că dificultățile, frustrările, monotonia, plictiseala, furia, pierderile, doliul, bolile, eșecul — toate acestea sunt anomalii și trebuie să muncim nevrotic până când le extirpăm din viața noastră.

Asta ne spun reclamele. Asta ne spune social media. Asta ne spun sutele de guru și de “experți” în dezvoltarea personală.

Să vrei ca viața să fie doar cu ușurință și doar cu plăcere nu e doar un obiectiv nerealist, ci și anormal. Înseamnă să refuzi să accepți toate experiențele care nu pică în acest tipar, să vrei să dai skip la episoadele grele și să fii într-un continuu happy-end.

Liniștea și libertatea vin din acceptare. Din așteptări realiste. Din construirea abilității de a sta cu toate cele dificile care vin — în interiorul sau în exteriorul tău. O libertate care nu îți condiționează starea de bine de atâtea și atâtea circumstanțe perfecte. O liniște ancorată în încrederea că orice vine, ai puterea de a face să fii bine cu tine.

Ai doar două mâini. Și asta e perfect Ok 🙂