Succesul care roade tot
Trăim într-o lume în care e foarte ușor să fim convinși să petrecem 10+ ore în fața unui ecran — și foarte greu să fim convinși să fim în natură pentru 20 de minute.
Astăzi, e normal să-ți dai toată energia în scopul unor ambiții profesionale și financiare înalte — și foarte ciudat și dificil să te preocupi, cu adevărat, de starea de sănătate și de bine.
Astăzi, ești considerat realizat dacă ai reușit să te cațeri cât mai sus pe un munte cât mai înalt: „cel mai tânăr manager”, „cel mai de succes antreprenor”, „cel mai performant”, „cei mai mulți followers”, „cel mai viral”…
Doar că există o poveste nespusă a acestor expediții de ajungere în vârf.
Pentru fiecare munte cucerit, există multe alte câmpii din viața ta cărora le-ai dat foc.
Succesul de acel fel — la superlativ — vine, într-adevăr, cu un preț.
Prețul timpului, energiei și focusului investit, care de fapt se traduce în lucruri foarte concrete:
- Copii care petrec firimituri de timp cu părinți epuizați
- Parteneri de viață care trebuie să aștepte răbdători până când le vine timpul pentru puțină atenție
- Părinți și prieteni care trebuie să înțeleagă și ei că își găsesc loc rar și puțin printre lucrurile foarte importante pe care le ai de făcut
- Un creier care e decimat de nesomn și suprastimulare
- Un corp care e măcinat de oboseală, dureri, lipsă de mișcare și hrană sănătoasă
- Un suflet atrofiat care nu s-a mai bucurat de mult
- O tihnă, o liniște și o mulțumire pe care le simți din ce în ce mai rar.
Mai degrabă performăm, decât trăim.
Viața noastră e construită în așa fel încât să arate cât mai bine din exterior: o înșiruire de realizări obiectiv impresionante, aparențe bine menținute ca să putem trece cu succes testul comparației cu ceilalți.
Am reușit.
Avem jobul. Avem funcția. Avem salariul, casa, mașina, excursiile exotice, mușchii tonifiați, hainele țiplă. Doar că, dacă am fi să măsurăm, momentele în care reușim să ne bucurăm cu adevărate de viață sunt foarte, foarte rare.
Merită să ne gândim la ce înseamnă să avem echilibru — și că există un fel de succes care roade tot, și un alt fel de succes, care seamănă mai mult cu o stare de împlinire.
Succesul care roade tot vine cu un sentiment de continuă urgență. Orice minut în care nu lucrezi, nu înveți și nu devii mai bun este unul pierdut. Succesul care roade tot are o personalitate nevrotică — vine cu durere, sacrificiu, pierdere și foarte puțină stare de bine. Succesul care roade tot nu acceptă să aibă competiție — și nu te va lăsa să-ți împarți energia cu niciun alt obiectiv din viața ta.
Dar se poate să ai și succes cu ”s” mic. Unul care e despre a simți că îți folosești atu-urile, că faci mai des ceea ce îți place și cu cine îți place, și că poți respira. E un succes care stă cu picioarele pe pământ — pe pământul în care știi că energia ta e limitată, și ai nevoie să te odihnești și re-echilibrezi. Un succes care stă în teritoriul lui, în spatele unor granițe pe care le-ai așezat conștient ca să poți lăsa loc și pentru altceva în viața ta. Un succes care lasă loc de prieteni, de iubire, de familie, de odihnă, de joacă și de nefăcut de nimic.
Poate că e momentul să știi că, de fapt, nu le poți avea pe toate.
Poate că e momentul să știi că e mai bine să alegi, cumpătat și cu discernământ, ce e cu adevărat important pentru tine, în viața ta.
Poate că e momentul ca alegerile tale să reflecte valorile tale personale — și nu checklist-ul care îți garantează validarea efemeră a celor din jur, sau a criticului interior mereu flămând.
Poate că e momentul să înțelegi că nu e nevoie să impresionezi atât de mult ca să simți că meriți să fii aici.
